Vibrații

Acel “a fost odată ca niciodată” devine din ce în ce mai rar în zilele noastre. Începem să pierdem esența lucrurilor mici, urmărindu-ne drumul cu pași alerți, uitând că de fapt lucurile mărunte contează. Ne aruncăm cu capul înainte și ne ascundem inima în spatele unor ziduri înalte, greu de escaladat. Nu permitem mai nimănui să o vadă, darămite să o atingă.

Ne ascundem în spatele unor fațade puternice și uităm că uneori e bine să mai fim și vulnerabili. Credem că dacă cineva ne vede așa va da bir cu fugiții sau nu va fi în stare să lupte. În felul acesta pierdem mult. Neglijăm șansele pe care le-am putea avea pentru a fi fericiți.

Luptăm să ne atingem idealurile și nu ne uităm nici măcar pentru o secundă în jurul nostru. Căutăm fericirea neîncetat și uneori nici nu observăm că stă fix în fața noastră.

Tu, cel care citești acum aceste rânduri, ia și zâmbește. Trăiește fiecare clipă și nu lăsa viitorul să te facă să uiți că trebuie să fii fericit. Mai ai nevoie de suflet. Când pui capul pe pernă, nu banii-ți vor ține de cald. Au și ei rolul lor, da.

Dar inima e mai importantă. Lucrurile cu care rămâi la sfârșitul zilei. Sentimentele. Trăirile. Ești conștient că până la urmă nu-ți vei aminti câți bani ai cheltuit ci mai degrabă momentele pe care le-ai trăit la maximum, nu? Că iubirea-ți va face mintea să vibreze, iar dorul îți va arăta că totul a fost adevărat?

Cum ai vibrat astăzi? Domol sau la cote maxime? În Do major sau în Do minor? Ai simțit secundele sau le-ai lăsat pur și simplu să treacă pe lângă tine? Ai luptat cu timpul? Dar de zâmbit, ai zâmbit? Ai iubit? Ia și gândește-te, te rog.debb0953f02a90aa5043c466893c94c0

 

Advertisements

Verde ca de smarald

Ochii aceia verzi pe care i-ai văzut de atâtea ori plângând, acum nu mai au lacrimi. Izvorul se pare că a secat și sufletul nu prea-și mai expune povestea. O ține ascunsă de văzul lumii până când cineva va fi destul de curajos să o descopere atent și să-i asculte ritmul. Ochii de smarald care ți-au luat sufletul de mână și l-au dus să vadă cerul de atâtea ori, zburând, bineînțeles, au învățat cum să fie singuri. Au decis să zâmbească mai mult. CARPE DIEM. Să fie mulțumiți.

În cele din urmă, aproape nimic nu e veșnic, iar schimbarea e iminentă.

Ca în toate poveștile contemporane, viața a luat o turnură interesantă pentru ‘ ea ‘ .

-Astăzi e cu totul diferit, îmi șoptește ea.

-De ce vorbești așa încet? De abia aud ce spui…

-Vreau să mă auzi doar tu de data asta. Și prin tine mă refer la mine. Cred că văd lucrurile într-o altă lumină.

-Cum? Aşa, dintr-odată?

-Hai să îţi explic cum stau lucrurile.

În ultima perioadă am învăţat să vorbesc. Să am discuții pe care numai eu le pot auzi. Probleme pe care trebuie să înveți să le rezolvi singură. Nu te gândi că am făcut asta de bunăvoie. Am fost silită de circumstanţe. Sunt momente când efectiv nu ai de ales și trebuie doar să pui piciorul în prag până nu e prea târziu.

Ce am descoperit? Am realizat că viaţa se schimbă atunci când te aştepţi mai puţin.

Dezamăgirile vin fără să bată la uşă. Uită de bunele maniere. N-au nevoie de introducere. Doar de un simplu rămas bun şi de un zâmbet.

Te vei descurca de minune. Nu îţi voi spune că va fi uşor. Deloc. Dar vei învăţa că totul se vindecă, ușor-ușor, oricât de adâncă ar fi rana.

Am călcat pe jar încins şi am simţit cum mă pierd. Nu mai ştiam ce vreau sau ce am de făcut mai departe. Ţineam în braţe amintiri pe care nu am crezut niciodată că voi fi în stare să le ascund.

Mi-era cald şi rece în acelaşi timp. Inima-mi spunea multe şi am ascultat-o fără să stau pe gânduri. Amintirile mă ţineau în loc. Sufletul mi-era ţintuit, iar trecutul era mai uşor de acceptat. Schimbarea mă speria şi gândul că totul ar fi putut diferit mă măcina zi de zi. Un calambur abisal.

Ochii verzi pe care acum îi vezi fără lacrimi, atunci nu se mai puteau opri din a spune povestea ascunsă printre zidurile inimii. Lacul a secat, iar acum ţi se vor părea necunoscuţi la primul contact, dar mai apoi vei vedea ce ştii deja. Adevărul.

Femeia din fața ta știe al naibii de bine ce vrea. Știe de ce e în stare. E conștientă că poate muta munții din loc singură. Asta înseamnă fără tine. Cred că asta te sperie cel mai tare. Ca e independentă și că a reușit să își dea seama că merită tot ce-i mai bun. Că nu are de ce să aștepte. Timpul trece și nu iartă. Iar fata cu ochii verzi ca de smarald nu are de gând să și-l irosească. A făcut asta. Nu se va mai repeta, însă. Acum… ochii ei strălucesc de încredere și crede-mă… Asta e tot ce contează.

greeneye.jpg

CHANGES

Adevărul e că viața te lovește când ți-e lumea mai dragă … cel puțin așa se zice. Cred că până la urmă, totul capătă un sens. Anul trecut parcă a fost un vis, iar acum totul s-a transformat. Nu a zis nimeni că e ușor. Ba chiar deloc. Ți se va rupe inima, uneori, în bucăți pe care nu le vei mai putea lua înapoi. Crede-mă, draga mea, te vei ridica de fiecare dată. Mai puternică. Mai tu.

Vei mai fi doborâtă, n-o să te mint. Nu-ți voi spune că totul se oprește aici. Așa vei crește însă. Îți vor crește totodată și așteptările. Nu vei mai primi pe oricine în viața ta și-ți vei da seama că prietenii sunt cei care au fost mereu acolo când nici nu a fost nevoie să le spui. Te-au simțit că ai nevoie de susținere și erau gata să te prindă. Nu a contat când, unde și cum. Vor fi mereu acolo.

Nimeni nu se așteaptă, oricât de mult ar ști ce se va întâmpla, ca un om drag să plece. E ca și cum s-ar rupe o bucată din tine. Simți că nu mai poți respira și nici măcar lacrimi nu mai ai. Tu, care plângeai atunci când te enervai sau sufereai, acum pur și simplu ești secată de lacrimi. Lucrurile astea te transformă total, dar gândește-te în felul următor. El nu ar fi vrut să stai supărată sau să ai atâtea lucruri pe umerii tăi firavi. Ar fi vrut să lupți în continuare și să zâmbești din tot sufletul. CARPE DIEM. Să te bucuri de viață, să-ți găsești drumul și să faci tot ce vrei tu. Draga tatii, ești în stare de orice. Poți să muți munții din loc. Să nu uiți niciodată asta!

Inima ți-e de leoaică, draga mea. A suferit mult, deschizând puține uși. Dar a iubit și mai mult, iar până la urmă asta e tot ce contează. Să nu regreți nimic. Niciodată. Nici măcar pentru o secundă. Pășește atent în față și lasă tot ce a fost. N-ai nevoie de bagaj și nici de ancore. Te vor ține pe loc. Profită de fiecare moment și zâmbește. Ai aripi, folosește-te de ele. Timpul nu se oprește în loc, iar tu o să înveți încă o dată să zbori. Vei fi fericită. Și vei găsi, la momentul potrivit, o persoană care-ți va admira aripile cu sufletul. Acela. Care pur și simplu va fi.

aab519eae18a8a600c55223272e30174

 

Guess who’s back?

Fata aia cu ochii verzi si cu zâmbetul plin de soare. Fata pe care tu ai lăsat-o să plece așa de ușor, fără nici măcar o luptă. Știi vorba aia pe care tot o repetam: IF YOU FALL IN LOVE WITH A WRITER YOU WILL NEVER DIE? Ei bine, ăsta e adevărul. Ai contribuție mare în ceea ce sunt eu astăzi și îți mulțumesc. Îți mulțumesc că m-ai învățat atâtea, deși ai plecat. Mi-ai arătat prin plecarea ta că cineva o să lupte pentru mine, dar până atunci dragul meu, o să îmi găsesc drumul singură.
Sunt mulțumită cu mine acum. Am câțiva prieteni pe care îi pot număra pe degete, dar care știu, că orice s-ar întâmpla vor fi lângă mine și mă vor ridica când nu mai pot singură. Nu o să îi menționez aici, se știu ei.
Soarele mi-a revenit pe chip și căldura în inimă. Pașii mi s-au echilibrat, iar bătăile inimii s-au regularizat. Pot să respir mai bine acum. Nu mă mai sufoc în propriile gânduri, deși uneori mă cam roade dorul. De ce? Nu am un răspuns sigur, dar cred că mi-e dor de ce a fost. De siguranța care mi-era oferită la un anumit moment. Cert e că înapoi nu mai dau. Nu mai există cale de întors. Nici acum nici altă dată.
Am învățat să zâmbesc mai mult de una singură. Să râd cu gura până la urechi. Mai am nevoie de altcineva? NU. Nu acum. Vreau să mă regăsesc. Să stau mai mult cu sufletul meuj de mână. Iar apoi, o să vedem ce-o să fie. Vreau să plec într-o călătorie, dragul meu. SINGURĂ. ALĂTURI DE MINE ȘI VREO DOI PRIETENI. Cu sufletul de mână. Ca să îl pot vindeca de tot ce ai lăsat tu în urmă. Îți va rămâne mereu o cameră cu amintiri rezervată, dar atât. Nimic mai mult. Fie că vrei, fie că nu, ăsta-i adevărul. Concluzia la care am ajuns. Am luptat mult, dar am obosit și vreau pur și simplu să-mi văd de viață.
M-am obișnuit să-mi beau cafeaua de una singură, chiar dacă uneori simt un gust amar. Știu să-mi pun durerea pe paginile albe ale jurnalului. Și mi-e bine. Sunt eu cu mine. Vreau să învăț să mă respir prin fiecare por. Să mă cunosc. Să pun cărămizile la loc și să transform jarul în soare.
Știi ca păsările Phoenix renasc de fiecare dată, dragul meu? Ai avut una fix în fața ta, doar că ți-ai dat seama prea târziu.

22ea151782fb08aef312dc8ed392e596

Ca de sâmbătă dimineța

Întinde-ți aripile și zboară, draga mea. Nu ai nimic de pierdut. Poți cădea, adevărat. Dar ce se întâmplă dacă poți zbura?

Săptămânile trecute am tras o mulțime de concluzii. Am învățat că oamenii vin și pleacă și nu îi poți opri oricât ai încerca. Nu ai de ce, de fapt. Tumultul se va disipa odată cu timpul. Nu-ți face griji. Rănile se vindecă. Și nu, nu trebuie să stai pe loc. Nici măcar o clipă. Iubește mai mult. Dăruiește mai mult. Visează în continuare.

Amintirile nu vor dispărea. Nici nu trebuie. Lucrurile importante vor rămâne mereu acolo, într-un colț ascuns al inimii, fie că vrei, fie că nu. E mai bine să nu te împotrivești. Te vor măcina în continuare, draga mea, dar tu ești puternică. Ești un întreg. Bagă bine la cap. Nu ai nevoie de o jumătate. Ai nevoie de cineva care să te accepte așa cum ești tu. Așa complicată cu multe puncte de suspensie, semne de întrebare și exclamare. Ups, dar asta știai deja. Trebuia să îți reamintească cineva? Ai acolo, în tine, undeva ascuns de timp, tot. Vei avea mereu oameni aproape,iar aici nu mă refer numai la părinți. Mă refer la familie, în general. Atunci îți vei afla adevărații prieteni. Cei care vor rămâne și-ți vor fi familie de-a lungul vieții.

Lumea vorbește mult,draga mea, iară tu nu ai de ce sa asculți vorbe deșarte. Cine te-a cunoscut și a fost lângă tine știe care e adevărul înăuntrul lui. Că te-a pierdut, asta e altă poveste. Până la urmă știi vorba aia: fiecare pe drumul lui.

Durerea nu-i ușor de depășit. Tu, însă, ești puternică și nu ai nevoie de nimeni care să îți demonstreze contrariul. Nicidecum. Ai aripi pe care ți le-ai construit singură, nu lăsa pe nimeni să ți le distrugă. Nu ai timp pentru așa ceva.
Fă-ți timp pentru tine în fiecare zi. Bea-ți cafeaua și admiră tot ce ai în jur. Citește. Ține un jurnal. Zăbovește. Trăiește mai mult pentru tine și savurează fiecare clipă. Așa nu o să îți pară rău. Nu o să ai nici măcar cel mai mic regret. Crede-mă e mai bine așa. Vei fi împlinită cu tine însuți, iar până la urmă totul se va rezolva de la sine. Respiră. Încet. Și nu îndrăzni să renunți. Nici măcar pentru o amărâtă de secundă.

Știu că acum ți-e greu și simți că parcă au venit toate odată. Că nu poți să respiri. Dar ghici ce? Trebuie să ieși de acolo. Perioade grele avem toți. În măsuri diferite,da. Însă, de fiecare dată vei fi mai puternică. Calci pe jar? Gândește-te că marea e aproape, iar posibilitățile sunt infinite. Mereu o poți lua de la capăt.

Zâmbește mai des. Iubește mai tare. Râzi cu gura până la urechi. Visează. Luptă și nu uita să respiri. Ai un zâmbet de milioane,draga mea. Iar sufletul ți-e castel și comoară în același timp. Nu va ajunge nimeni prea ușor la tine. Cine va reuși, va fi norocos. Iar cei care au ales să plece…Asta e…A fost pierderea lor, nicidecum a ta. Ține minte.

LIFE GOES ON.

Întinde-ți aripile și zboară. Data viitoare când îți bei cafeaua, gândește-te mai mult la tine și la visele tale. CARPE DIEM.

87c21f5e2fba8dc06bf69b53c9b56693

 

 

Bujori și miros de ars

Miroase tare a ars și a durere, dar bujorii de pe masă mă fac să zâmbesc. Știu că e doar un nou început.

Nu m-am gândit niciodată că se va ajunge aici. Cel puțin nu în modul ăsta. Am călcat pe jar de multe ori, dragul meu și nu am ezitat pentru nicio secundă. De ce? Știam că e vorba de tine, de noi, de tot ce puteam construi împreună.

Cu sufletul însă, nu te joci. Nu-l iei de mână și îl lași în ploaie. Nu-l duci de nas cu minciuni mărunte- cuvinte care dor. Nu-l amagesti in zadar fără ca apoi, nici măcar să-ţi pese. L-ai dezbrăcat ușor și l-ai făcut să aibă încredere în tine. Acum ce faci? Lași dezastru? Mi-ai dat stavilarii jos și ai reușit să ma cuprinzi dintr-odată. Ţi-am încredințat inima,iară acum se-îneacă-n propriile lacrimi. Nu regret, dar îmi pare rău că nu ai realizat la timp : aveai totul în mâini și ai lăsat-o să plece. Fără să te uiţi in spate, fără să-i zici nimic,ai facut o alegere. Ea? Ce a facut? A ales la rândul ei.

M-am ales pe mine. Pentru prima oară după atât timp,am fost egoistă și am învăţat că uneori, e mai bine să îţi pui propriile nevoi în faţă. Chiar dacă doare, chiar dacă-i iubire și rana e proaspătă, mirosind a ars, trebuie să trec mai departe. Aripile pe care mi le-ai tăiat trebuie reconstruite. Rănile trebuie tratate, iar sufletul trebuie prefăcut iar in fortăreață.

Sufletu-mi plânge, dragul meu, dar pentru prima oară simt că am făcut alegerea potrivită. Bujorii mă fac să trăiesc din nou în fiecare dimineată, să mă regăsesc. Și nu, nu voi uita, în caz că îti faci griji. Îmi voi aminti mereu, dar cu timpul mă voi vindeca și voi închide rănile pe care le-ai lăsat cu atâta usurintă.

Tu știi cât de puternică ești, draga mea?

Call me old-fashioned

Just call me old-fashioned, but this is what I believe in.

LOYALTY. LOVE. FRIENDSHIP. SOULMATES. GROWING OLD TOGETHER.

You may think that I am naive, that our world forgot how to love… But it’s not like that. When you find the right person, you’ll know. Storms may come, but you’ll gonna get through them together. You will both develop. You’ll grow.

Nobody said that love is easy. It has never been easy, but you need to find your silver lining. The little light shining at the end of the tunnel. You have to fight together for your future. Step by step. Brick by brick. Feeling by feeling. Smiles after smiles. You just need a bunch of hope.

Big heart? Yes, I do have one to share with my one and only.

Big dreams? I have plenty, but he is the only one that knows all my secrets.

When you find the right person, you’ll get to learn how to accept his flaws. He’s gonna be perfect with all his imperfections. Because… well, it’s him. Because your dreams finally came true. Because your souls are dancing on a song that is known only by the two of you.

Small minds won’t accept this idea of safe heaven. But this is my kind of love. Our kind of love. In a century where people forgot how to preserve the real qualities, please be a believer, a smart girl that knows she deserves a love like this. I have found mine.

P.S: Thanks, G. This is inspired by you. I guess I have found my inspiration, again. Love you more than you could ever imagine.

a128e2cc4bd3596ef78aa77e3d84eab3